Într-o scrisoare din aprilie 1991, Daniel Barenboim sublinia: „Călin-Andrei Mihăilescu este o adevărată revelație. Sunetul bogat, rafinat și plin de culoare umple sala. Imaginea stereofonică a frazării oferă o extrem de precisă delimitare a notelor, dinamica este de excepție, iar tonalitatea, caldă, învăluitoare. De remarcat derapajele unei imaginații fără sfârșit, perfect controlate de umorul la pedală. Vastele cunoștințe de literatură comparată oferă partiturii o colosală fluiditate, cu care trece prin toată banda de frecvențe cognitive, fluiditate care nu se mai regăsește la vreun alt artist. Este atât de bun, încât poate face să sune splendid chiar și un pian mai vechi (cum ar fi un Bruckner din 1927), iar, pe o scenă geluită, nu are egal.”
Răzvan Petrescu

AFKA de Călin Andrei Mihăilescu
Călin-Andrei Mihăilescu este profesor de literatură comparată, teorie critică şi studii hispanice şi autor al multor volume şi texte scurte scrise în română, engleză, franceză sau spaniolă. Scrie în diverse genuri academice, eseu, poezie, proză scurtă, cărţi-calendar, cărţi cu şi despre copii. Între cărţile publicate în România sînt Ţară europsită (2002), Antropomorfina (2005), 16-17~ Renaştere, manierism, baroc (ed. a doua, 2005), Cum era? Cam aşa… Amintiri din anii comunismului (românesc) (coord.; 2006) şi Happy New Fear! (2011). Rubrica lui de proză experimentală „Artele-s artele” apare lunar în revista Orizont din Timişoara.
Cele mai recente volume: Literary Theory and the Sciences (coord.; Neohelicon 41.2, 2014) şi Matei Călinescu Festschrift (coord.; Yearbook of Comparative Literature, 59, 2016) și Policing Literary Theory (coord. Brill, 2018).
Următoarele cărţi: Deunamor, O lume astrocentrică, Poezoo şi Cîte una pe an (ultimele două – pentru copii).
You must be logged in to post a comment.