„Capacitatea fiecăruia dintre noi de a rezista asaltului violenței, injustiției și imposturii actuale, de a-și menține starea de asepsie mentală și emoțională și, nu în ultimul rând, de a găsi resurse individuale în a crede că se poate schimba ceva este, după mine, singurul indiciu că o normalitate viitoare mai poate exista.” – spune autoarea într-un capitol al cărții. Sunt cuvinte care alcătuiesc nucleul în jurul căruia s-ar fi putut ridica edificiul volumului, dacă Anca Mizumschi ar fi fost, prin absurd, în pană de inspirație. Doar în acest mod se poate declanșa orice fel de schimbare în mentalitatea individuală și colectivă.
„Țara mea suspendată” ne ajută să călătorim prin România comunistă, cu frig și tramvaie congelate, cu avorturi pe bandă rulantă, cu bara de bătut covoare în rol de buric ancestral al regimului totalitar, ne transportă prin egoismul și falsitatea elitelor de atunci și de acum, mergem în plină tranziție către democrație și libertate, și constatăm în final că nu suntem capabili să trecem clasa către o lume „aparent normală”. Pentru că normalitatea nu există în medicină și psihologie, așa cum bine ne avertizează autoarea cărții.
Am citit cartea dintr-o suflare. Este amară, dură. Plină de revoltă, dar necesară într-un ocean de superficialitate în care ne scăldăm cu nonșalanță. Anca Mizumschi nu dojenește, nu ceartă, nu persiflează și, cel mai important, nu-și bate joc de români și de România. Urlă doar – și repet această senzație pe care o am și acum, când scriu aceste rânduri – de neputință, de dor și din dorința ca măcar acum, poate noi, poate generațiile care vin după noi, să așeze țara aceasta suspendată pe o traiectorie proprie. O carte care merită citită din plin. Realistă, rece, nostalgică și dulce totodată, ce are toate ingredientele unui manifest al exilatului care nu se va putea rupe niciodată de pământul din care a ieșit.”
Paul Gabor, scriitor, Spania
”Anca Mizumschi’s honest and moving confession about how she wrote her book “Țara mea suspendată” made Romanians tear and Americans regret that they cannot read the book. I read this book in one day, fascinated by Anca Mizumschi’s dense style, nostalgic, yet realistic reconstruction of our generation’s youth (born in 1960s), and for her nuanced evaluation of contemporary Romania. Her book can stand alongside great works by famous expats such as Gertrude Stein and Maya Angelou.”
Ileana Marin, PhD, Lecturer at University of Washington, Seattle
——————– Reviews ——————–
”Not accidentally appeared in the year of the Centenary of Romania as a modern state, the present book is an alternative to the festive patriotism that surrounds us lately. And, unlike the loud, paraded nationalism, “My Suspended Land” is the book of deep patriotism. You can emigrate in 100 countries, but you can be born in one; for Anca Mizumschi, the country in which he was born is unique and irreplaceable.
Written during the three years, the one before leaving the country and the first two away from Romania, the whole volume is structured under the symbol of a double sense: a land suspended in the void, which has been for centuries under the will of an adversary destiny, as in a hanging at the crossroads of great empires, but also the land suspended in you, the one you take wherever you are; a double exile, the inner one in the country, caused by the alteration of the hierarchy of values, and the external one, real, far from its geographical boundaries. The double convention is also respected by the alternation of the two auctorial voices: that of the writer, whose memories come to the reader in waves of fantastic prose, and that of the social psychologist, careful, involved, and analytical.This volume is a manifest, a declaration of love for a land and a plea for its healing. That is why you are invited to accept the brutal sincerity of the book, to accept to be reviled in your own interior, rooted in years and years of customs, prejudices and false hopes, and, if you allow them within you, to accept a consistent portion of healing.”
Herg Benet, Publishing House
——————– About the Author ——————–
Anca Mizumschi is a Romanian writer and psychologist currently living in Portland, Oregon. She is the author of a series of poetry books: “East” (1993), “Capital Work” (1996), “Jagged Photos” (2008), “Noah’s Anca” (2009), “Vers(o)es” (2010), “In the Height of the Sky” (2012), “Reading Manual” (2012), “Madrugada” (2013), “Metropolitana” (2018), anthologies: Strong. Romanian- Polish Anthology (Polish Cultural Institute, 1997), 27 Romanian Poets / Om jag inte får tala med någon nu (Tranan Publishing House, Stockholm, 2011), Tranzbordare (Max Blecher Publishing House Bucharest, 2013), The Most Beautiful Romanian Poems in 2012 (Tracus Arte Publishing House, Bucharest, 2013), and articles on ardent social issues published in the Romanian press. Her poems were extensively translated into Spanish, German, Swedish, French, Italian, Hungarian, Czech and Albanian. Her most recent book, “My Suspended Land” (Herg Benet, 2018), is a provocative, unsettling essay about identity and exile.